Dacă creierul nu are receptori pentru durere, atunci de ce „ne doare capul”?
Cum e posibil?
Hai să descifrăm acest paradox.
- Ce înseamnă „creierul nu simte durere”?
Creierul în sine — adică țesutul nervos propriu-zis — nu are nociceptori, adică receptori specializați în detectarea durerii, ceea ce înseamnă că, un neurochirurg, poate atinge creierul în timpul unei operații fără ca pacientul (dacă e conștient) să simtă durere acolo; țesutul cerebral nu percepe durerea direct.
- Deci… de unde vine durerea de cap?
Durerea resimțită în cap NU vine din creier, ci din zonele din jurul lui, care sunt bogate în receptori pentru durere:
- meningele (învelișurile creierului)
- vasele de sânge (dilate sau inflamate)
- mușchii capului și gâtului
- nervii cranieni
- ochii, sinusurile, dinții
Migrenele, cefaleea de tensiune sau durerile de sinus afectează aceste structuri, iar creierul interpretează semnalele ca durere provenind „din cap”.
- Creierul: procesatorul durerii, nu sursa ei
Creierul este ca un regizor de film: primește informații de durere din corp (prin măduva spinării și nervi), le interpretează și creează experiența subiectivă a durerii.
